Vulnerabilitatea pe înțelesul tuturor (Guest post Emil Călinescu)
Vulnerabilitatea pe înțelesul tuturor (Guest post Emil Călinescu)

Vulnerabilitatea pe înțelesul tuturor (Guest post Emil Călinescu)

Reading Time: 5 minutes

Când am primit tema acestui articol, vulnerabilitatea, m-am lăudat că știu ce să scriu. Chiar credeam că voi rupe nori, că voi scrie ceva deopotrivă inteligent, amuzant și profund. Toate versiunile acelui articol au ajuns în coșul de gunoi.

Mi-am dat seama, deci, că îmi este foarte greu să scriu despre asta. Îmi este foarte greu să scriu despre o vulnerabilitate de-a mea ori despre vulnerabilitate la modul general.

Până să ajung la mine, vreau să vă dau, la modul general, un exemplu dintr-un domeniu care, poate, multora le este străin: cel al gamingului.

Așadar, nu știu dacă ați jucat vreodată RPG-uri. Eu voi încerca să vă explic tuturor cum stă treaba, însă cei care ați jucat veți simți altfel acest articol.

Revenind … La începutul oricărui joc iți creezi personajul. Și acolo, pe lângă aspectul fizic, irelevant în aceasta discuție, îi pui și skill-urile, calitățile, punctele sale forte și punctele sale slabe. Evident că nu îl poți face perfect, ai un număr limitat de puncte pe care le poți pune.

Acum, trebuie să fiu foarte clar: când iți gândești la început personajul, o faci cu unicul scop de a câștiga. Drept urmare, trebuie să te gândești ce iți trebuie și ce iți este inutil. Te gândești cum vei juca tot jocul, pe ce te vei axa.

Imaginați-vă acum că omul este exact precum un personaj dintr-un RPG, cu 3 mari diferențe:

  1. Atunci când omul este creat, nu își alege el skill-urile. Nici măcar părinții lui. Alegerea e făcută de o entitate superioară, Natura, Dumnezeu, spuneți-i cum vreți. Practic, omul se naște cu niște skill-uri, pe care le cizelează, le dezvoltă, pe parcursul vieții. Unele rămân, însă, ascunse, latente, fie pentru că omul nu a vrut să le dezvolte, fie pentru că nu a știut de ele.
  2. Că să vorbim tot în termeni de gaming, nu toți oamenii au același scor total. Există persoane care se nasc cu dizabilități, cu probleme din naștere, așa cum există și persoane extrem de dotate intelectual, extrem de inteligente. Unii sunt mai inteligenți decât alții per total.
  3. Daca în cazul unui caracter virtual unicul său scop este să te facă să câștigi, în cazul skill-urilor din viața reală mai intervine un factor. Oamenii l-au numit hobby. Practic, iți pierzi timpul făcând ceva care nu te ajută efectiv, dar care îți face plăcere. Nu toate hobby-urile sunt utile, deși unele în mod evident sunt mai utile decât altele. De pildă, dacă cititul este un hobby, el va face mai mult bine persoanei în cauză decât pescuitul. Nu știu de ce, dar pescuitul mi s-a părut dintotdeauna cel mai inutil și plictisitor hobby.

Hai să revenim la gaming și să vă zic ceva șocant, uimitor: dacă-ți creezi un personaj complet echilibrat, punând câte puțin la fiecare skill, cu siguranță vei … pierde. Este calea cea mai sigură către eșec.

Vulnerabilitatea

Paradoxul este că fix la fel se întâmplă și în viața reală, chiar dacă eșecul este mai greu cuantificabil și oricum nu imediat. Vă dau 3 exemple, pentru unele dintre ele îmi voi câștiga în mod cinstit câțiva dușmani:

  1. Gândiți-vă la foștii voștri colegi de la scoală. Care s-au descurcat în viață: tocilarul muncitor, deloc deștept, care avea 9 la toate, fără să fie bun la nimic, sau olimpicul la matematică ori chimie care abia trecea clasa la istorie? Eu aș paria pe al doilea. Al doilea tip de elev este, de fapt, cel de dorit, cel de dat exemplu. Ca la jocuri: unul care are maxim la un skill și aproape minim la un altul. Nu știe istorie, dar e as la matematică.
  2. Gândiți-vă la colegii de serviciu. Există colegul care e bun la un singur lucru, contabilul, IT-istul, ca să dau doar 2 exemple, dar există și colegul bun la toate. Este cel care știe să instaleze un Windows, știe să facă un bilanț contabil, face și o prezentare PowerPoint dacă e nevoie, știe să facă și pe HR-ul, știe să facă și promovare pe rețelele sociale. Știe de toate, dar de fapt, le face mediocre.
  3. Gândiți-vă acum la cei care meșteresc totul prin casă. Nu zic de schimbatul unui bec sau al unei prize, ci mă refer la chestiile un pic mai complicate. Același om este instalator, electrician, reparator auto, depanator radio-tv, zugrav, specialist în gaze și cine știe câte altele. Doar că o grămadă de oameni, încercând să facă o chestie la care se pricep foarte puțin, au stricat acea chestie. Uneori este vorba de un cost financiar, ai stricat un aer condiționat, un televizor ori un frigider bun, însă alteori se pot întâmpla chestii tragice, dacă ai montat greșit un aragaz, de pildă. Și de ce tot acest risc? Nu din lipsă de bani, ci din mândria că știi să faci. Că skill-urile tale sunt măcar medii la toate. Refuzul de a accepta că nu te pricepi la ceva.

Fix asta este vulnerabilitatea: puterea de a accepta că nu ești bun la ceva. Însă, contrar indicațiilor vracilor motivaționali, ideea nu este să te îmbunătățești acolo unde nu ești bun, ci deseori ideea este de a-ți accepta defectele și a defila cu ele. De pildă, dacă nu ești bun la calcule, chiar și la unele elementare, nu este nicio problemă: este mult mai greu să te îmbunătățești la ceva unde ești în mod evident slab decât să te perfecționezi la ceva la care oricum ești bun. Aceeași situație în cazul dansului: dacă nu știi să dansezi s-ar putea să fie mai bine să NU dansezi la petreceri. Există multe alte modalități de a te simți bine.

Căci discuția ajunge iarăși la partea aceea omenească: nu este vorba, deci, doar de hobby-uri, ci și de chestii pe care le faci de gura lumii, să nu te faci de râs. Nu e deloc în regulă, credeți-mă.

Un ultim exemplu dau, că tot am blog de filme, respectiv blog de carte: nu vedeți un film și nu citiți o carte doar pentru că toți din jurul vostru o fac. Dacă aveți gusturile îndeajuns de corect setate, vă veți da seama că timpul vostru este o resursă de care nu trebuie să vă bateți joc. În fond, este cam același lucru: un om de litere nu se pricepe la cifre, așa cum un fan al filmelor SF nu va aprecia un film de dragoste.

Eu sunt Emil Călinescu și am 11 vulnerabilități. Pardon, 11 bloguri. Ați înțeles voi ideea.

De fapt, vulnerabilitatea mea este lipsa de punctualitate, doar că, exact cum v-am zis și aici, mie-mi place să cred că dacă am o vulnerabilitate am și o calitate ca să compenseze. Am impresia că dacă mi-aș repara această vulnerabilitate, acest defect, aș deveni mai puțin bun, nu mai bun. Și nu vreau să risc 😊.

Acum aștept pietrele. Nu am că vulnerabilitate faptul că mă impresionează ușor reacțiile negative, deci puteți fi oricât de duri. Cu mine, nu cu gazda mea de azi. Ea n-are nicio vină. Poate doar vina de a mă fi invitat să scriu. Chiar așa, ce-o fi fost în capul ei?

Vulnerabilitatea pe intelesul tuturor

El este Emil și asta spune totul. Blogger cu greutate, căruia îi place să trăiască frumos și fără grija nimănui. Îi place negrul, pardon hainele colorate, și mereu aduce un strop de savoare articolelor sale. Pentru mai multe articole savuroase, vă invit pe blogurile lui.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: