Sunt vulnerabilă? (Guest post – Ioana Trif)
Sunt vulnerabilă? (Guest post – Ioana Trif)

Sunt vulnerabilă? (Guest post – Ioana Trif)

Reading Time: 3 minutes

Am fost rugată să scriu un articol despre cum, când și de ce sunt vulnerabilă. Și bineînțeles ce mă fac mai departe. Deci sunt un personaj care poate fi rănit? Sunt un personaj care are părți slabe, defectuoase, ușor de atacat? Răspunsul este ooo, da. Când? Mereu. De ce? Pentru că sunt om.

În timp ce scriam am stat să mă gândesc când sunt vulnerabilă, care sunt părțile mele slabe și tot așa, dar căutând aceste răspunsuri am concluzionat faptul că nu este clipă din viața mea lipsită de vulnerabilitate și asta din cauza faptului că deși nu-mi convine, mă văd nevoită să “târâi” după mine mortalitatea. Și asta mă enervează la culme.

De curând m-a pus pe gânduri supărarea unei persoane care sărea până la cer și înapoi că nu i s-au dat suficiente garanții pentru x probleme. Și m-am tot sucit în mintea mea. Ce fel de garanții primim în viață și de la cine? Nici măcar garanția existenței nu o avem și atunci cum ne putem supăra pentru alte lucruri mai mici?

Sigur că fiecare dintre noi are măcar un punctișor care este mai vulnerabil decât celelalte, care este mai periculos, mai obositor sau poate doar deranjant. Până și marele Ahile l-a avut, ascuns la vedere, acea vulnerabilitate care l-a omorât. Nu asta ne învață povestea lui? Același lucru îl aflăm și în Cântecul Nibelungilor, unde Siegfried moare după ce dușmanul său află care îi este punctul cel mai sensibil. Deci cam astea sunt lecțiile pe care le aflăm din cărți, din lume și din mitologie, oricât de puternic ești, dacă se nimerește locul ești kaput.

Ce să mai zic, că eu nu am nevoie de un dușman periculos, de o suliță care să-mi nimerească acea bucată de piele care nu a fost spălată în sânge de dragon, este suficient să stau în soare mai mult de zece minute și sunt gata. Mă părăsesc toate puterile, stomacul pleacă la luptă și capul… nu mai spun. Deci sunt vulnerabilă? Da, da.

Vulnerabilitate-Ioana-Trif

Citești despre meteodependență și spui că este o invenție tare ciudată, dar peste câțiva ani ți se face rău când e furtună, te ia amețeala când este cutremur și parcă te liniștești pentru că măcar știi de ce ai amețit. Vulnerabil? Da, da.

Ei, dar ce ne facem mai departe, adică după ce aflăm că suntem muritori, că îmbătrânim, că nimeni nu ne garantează nimic pe lume și că un strănut venit din neant ne poate curăța urma din lume? Nu-i ușor să cazi la pace cu asemenea informații, nu-i ușor să-ți dai seama cât de sensibil și de instabil ești. Adevărul este că o asemenea luptă o duci până la sfârșitul vieții. Că vrei sau nu să recunoști, asta deja este o altă problemă.

Vulnerabilitatea face parte din viață, nu ai cum să scapi de ea. Tot ce poți face este să mergi mai departe în ciuda existenței sale, să o cunoști cât de bine poți, pentru că surprizele în acest domeniu pot fi extrem de neplăcute. Dacă vulnerabilitatea ta se poate ține sub un anume control, atunci nu este rău de încercat.

Puterea de a trăi cu vulnerabilitățile vine, în mare parte, din noi. Doar că omul își bate capul cu atât de multe lucruri asupra cărora nu are niciun fel de putere, sau cu altele care contează atât de puțin încât aproape nici nu există, încât uită să privească cu atenție sub nasul lui.

Nu mai vreau să bat câmpii. Suntem cu toții vulnerabili, în orice moment, fie că vrem să recunoaștem sau nu. Cu asta trebuie să trăim și să mergem mai departe. Uneori greșim, alteori ne iese, poate că nu ar trebui să fim prea duri cu noi în această privință. Eu una îmi găsesc activități care-mi aduc bucurie, ascult muzica preferată, merg în locurile mele fermecate, fizic sau psihic, citesc și scriu, trag cu arcul. Și cam așa cred că mergem mai departe în ciuda vulnerabilităților. Mergem mai departe, mai trăim o zi să luptăm, creștem mai puternici ca să ieșim pe cealaltă parte râzând.

Respice post te! Hominem te esse memento!

Ioana Trif are un loc special în inima mea. Este autorul pe care-l îndrăgesc și-mi face deosebită plăcere să-l citesc și să-i fac recenzia cărților nou apărute. Mă uimește fiecare carte scrisă de ea, mă uimește evoluția ei ca scriitor și ca om. Nu doar că scrie foarte frumos, dar are și un blog slashacudetoate.eu. Dacă vreți să aflați mai multe despre cărțile ei, vă invit să citiți recenziile mele.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: