Cuprins
Este un subiect greu. Având în vedere viteza cu care se desfășoară lucrurile în prezent, pare că nici nu am mai avea timp să fim vulnerabili. Ne trezim de dimineață, mergem la muncă, trebuie să fim productivi, dacă avem un moment în care nu avem de lucru, nu trebuie să se vadă pentru că fix în acel moment ar putea trece un manager si să ne facă observație. Această presiune există sub o anumită formă și celor care sunt bloggeri, vloggeri, antreprenori. Nu știu cum să îți măsori exact productivitatea.
După muncă mergem la cumpărături. Aleargă de colo-colo să găsești ce ai nevoie. Ajungi acasă încărcat, iar dacă una dintre persoanele cu care locuiești: soț/soție, copil, părinți sau colegi de apartament te mai „încarcă” și ei cu ceva explodezi și îți verși tot of-ul pe ei. Vulnerabilitatea se vede de obicei la sfârșitul zilei, pentru că pe parcursul acesteia trebuie să ne prezentăm cea mai bună imagine a noastră, imagine care este aprobată sau respinsă de cei din jur.
Sub o formă sau alta, cu toții simțim nevoia de a vorbi cu cineva, în special cu cineva din afara cercului nostru: preot, psiholog, psihoterapeut, profesor deoarece ei analizează obiectiv comparativ cu un prieten care de multe ori tinde să îți spună doar ce ai vrea tu să auzi. Suntem învățați să fim puternici, să fim indestructibili pentru a nu lăsa o portiță deschisă celor ce vor să ne doboare.
Într-o prezentare TED Talks, Brene Brown spunea că în urma cercetărilor făcute a ajuns la concluzia că oamenii nu consideră vulnerabilitatea ca pe ceva bun sau rău, ci ca ceva necesar. Este bine ca ocazional să lăsăm garda jos, să nu ne temem de greșeli.
De multe ori îmi este teamă să fiu vulnerabilă în fața celorlalți. Eu am avut parte de bullying când eram mică din motive pe care acum le consider puerile: numele de familie, înălțime sau faptul că nu aveam o soră/frate mai mare care să facă parte dintr-o gașcă „cool” și să mă protejeze.
Chiar dacă acum nu mai am parte de aceste răutăți, ceva a rămas cu mine de-a lungul timpului, iar în momentul în care intru într-un grup nou, la început sunt mai retrasă, analizez fiecare persoană în parte și în funcție de vibe-ul fiecăruia sunt și eu mai deschisă. Uneori nu mă simt destul de bună să fac parte dintr-un anumit grup dar reușesc să îmi dau seama că mă subestimez și depășesc acest pas.
Sunt câteva elemente la care trebuie să fim atenți când vine vorba de vulnerabilitate ca un moment din viața noastră și neîncrederea continuă față de noi înșine.
A ne cere iertare des
Este o dovadă de bună creștere când ne cerem iertare pentru greșelile noastre, dar trebuie să facem distincția între momente. De multe ori ne cerem iertare pentru greșeli închipuite. Trebuie să analizăm situațiile respective, poate este ceva ce putem îndrepta si pe viitor nu ne vom mai scuza așa des.
Subestimarea
Din dorința de a fi modești, ne subestimăm capacitățile noastre în raport cu ceilalți. Este bine să ne cunoaștem valoarea și să ne acordăm mai mult credit, pentru că dacă nu o facem noi, sunt șanse foarte mici să vină din partea celorlalți.
Aprobarea celor din jur
Este un sentiment plăcut să știm că cineva drag sau pe care îl admirăm este de acord cu ceea ce spunem sau ce facem. Nu trebuie solicitată mereu această aprobare pentru că nici noi nu suntem acord cu ceea ce zic sau fac alte persoane, pentru că nici ei la rândul lor nu vor face în așa fel încât să ne „mulțumească”.
Vulnerabilitatea ca element necesar
Trebuie să ne acordăm timp pentru noi, să nu ne fie teamă să vorbim cu persoane specializate, să ne deconectăm de obligații, să ne cunoaștem emoțiile, ce putem și ce nu pentru a nu ne pune în situații pe care nu le putem duce, iar în final să dăm vina cei din jur.
Larisa face și ea parte din marea familie SuperBlog. Anul acesta ne-am întâlnit la Gala SuperBlog și am schimbat impresii despre competiție și despre viață. Este o fire timidă, așa cum ne-a spus și ea, însă este sociabilă când se află într-o companie bună. O puteți urmări pe blogul ei sacalatorimblog.wordpress.com.
