Oamenii fericiți citesc și beau ceai

Pasiunea mea pentru citit a început din copilărie. Fiecare carte citită îmi deschidea o nouă lume. Așa am descoperit și cartea care avea să-mi schimbe viața: Oamenii fericiți citesc și beau cafea. Atunci mi-am zis că este afacerea pe care, ca tânăr antreprenor, o voi începe. Aveam două elemente pe care le iubesc: cărțile și ceaiul. Cafenele avem peste tot, însă arta ceaiului presupune un ritual.

Start în antreprenoriat

Start în antreprenoriat este o altă carte care m-a ajutat să-mi văd visul devenind realitate. După ce am făcut tot posibilul să strâng bănuți din activitățile mele extra și de la jobul pe care-l am, dar și cu ajutorul familiei mele, am decis că visul meu trebuie să devină realitate: o ceainărie literară. Îmi doream pe lângă cărți și ceai, să mai pot servi și ceva dulciuri care se potriveau cu ceaiul. Nu voiam un fast-food pentru că m-aș fi îndepărtat prea mult de ideea mea; și atunci mi-a venit ideea unei mini cofetării.

Am studiat mai multe afaceri despre ceainării, dar și despre drepturile librăriilor. Am căutat o locație care să nu-mi ia o mare parte din buget, însă locațiile la care mă gândisem inițial nu erau accesibile. Atunci a apărut Alexandra, prietena mea, care moștenise o casă veche undeva aproape de Parcul Izvor, la stradă. După lungi procese cu statul pentru retrocedare, a reușit să intre în posesia casei străbunicilor ei. Casa era foarte afectată și avea nevoie de investiție, însă Alexandra mi-a propus să devenim partenere. Urma să renoveze pe cheltuiala ei, iar eu să mă ocup cu dotările din interior.

Pasionată de cofetărie, Alexandra s-a oferit să facă ea partea cu dulciurile. Petrecuse mulți ani la Paris și avea un curs de cofetărie și patiserie la bază. Eram foarte entuziasmată și nu-mi venea să cred. Atunci am început căutările pentru echipamentele potrivite pentru locația noastră.

Echipamente profesionale

Știam că o cofetărie înseamnă ca planul inițial să fie schimbat, că vom avea nevoie de echipamente profesionale de cea mai înaltă calitate. Alexandra luase contact cu această industrie în Franța și cunoștea mai multe firme de peste hotare. Prin căutările noastre am găsit GGM Gastro International din Germania care avea o reprezentanță și în România, GGM Gastro. Am sărit de bucurie, că nu mai trebuia să cheltuim bani pe transport sau să întâmpinăm probleme cu livrarea.

Oferind garanția celui mai mic preț, GGM Gastro și-a propus să sprijine acele afaceri care își doresc să aducă gastronomia la rang de artă și să păstreze valorile brandului international. Am fost uimită de întâlnirea pe care am avut-o cu reprezentanții acesteia. Ne-au întrebat detalii despre afacerea noastră și ce va avea aceasta special. În timpurile noastre, mulți dintre antreprenori fac business-uri doar pentru a câștiga ceva și nu mai vorbesc cu multă pasiune despre ideile lor.

Când te întâlnești cu două fete vorbarețe și oltence pe deasupra, timpul trece foarte repede. Entuziasmate de ideile noastre pe care abia așteptam să le punem în practică, am lăsat-o pe Alexandra să înceapă. Partea de cofetărie și patiserie necesita mai multă asistență, iar showroom-ul celor de la GGM Gastro nu ne ușura prea mult alegerea. O gamă variată de produse profesionale poate fi o alegere grea.

O fire romantică, dar boemă în același timp, roșcata s-a apucat să le povestească despre biscuiții ei cu fistic și matcha. Avea o rețetă secretă, însă modul de preparare trebuia dezvăluit. Ne-a fost recomandat un cuptor cu un consum redus de energie, tocmai bun pentru timpurile în care trăim, varietate de programe, cu o temperatură maximă de 270° C și cu funcție de abur. Alexandra și-a împreunat mâinile în semn de mulțumire pentru consultantul care i-a înțeles nevoile și nu a insistat să afle rețeta secretă, deși ne ploua în gură la cât de frumos povestea despre rețeta ei.

Nu era suficient că atât eu, cât și consultantul muream după biscuiții cu fistic, pentru că Alexandra mea a început să ne vorbească despre torturile cu ciocolată, cheesecake cu zmeură, de Pavlova și macarons. Atunci ne-am oprit în fața unei vitrine frigorifice pentru prăjituri. Ne-am dat seama că aceste delicatese au nevoie de un podium pe care să fie expuse, spre agonia clienților care ar fi trebuit să aleagă doar un sortiment, dacă ar fi ținut la siluetă. Atunci am aflat că prietena mea are o mulțime de rețete vegane și cu zahăr puțin, spre bucuria consultantului nostru care deja se vedea în fața vitrinei și alegea din toate cele 5 arome de macarons.

Am întrerupt acest “supliciu” și am cerut să ne îndreptăm către un filtru de ceai din cupru cu design Istanbul. Mi-am amintit de ceaiul turcesc pe care-l savurez de fiecare dată când mergem în Turcia. Cu o capacitate de 33 litri, elemente de încălzire electrice, distribuție rapidă și eficientă a căldurii, acesta îmi promitea un ceai ca în Turcia. Trebuia să-i întorc răzbunarea Alexandrei, și, deși preferă cafeaua, m-am apucat să-i vorbesc despre ceaiul negru turcesc, consumat din acele pahare speciale, cu un cub de zahar și câteva frunze de mentă. Își amintea și ea de plimbările noastre prin Istanbul, atunci când ea consuma cafeaua la nisip și rahatul cu mentă, iar eu ceaiul.

Pentru că atmosfera deja se încălzise, consultantul m-a întrebat dacă nu doresc și o mașină gheață, deoarece lui îi plăcea să bea vara ceai verde cu gheață și lămâie. Mi s-a părut o idee foarte bună, deoarece urma să facem și ceai rece și revigorant, cu fructe proaspete de sezon; eventual le puteam pune și în cuburile de gheață pentru un aspect special.

Oamenii fericiți citesc și beau ceai

Am plecat spre casă una mai fericită ca cealaltă. Stăteam întinsă pe pat și visam cu ochii deschiși. Simțeam mirosul cărților noi care inundau camera principală, cum mica noastră bibliotecă se umple repede. Autorii clasici și cei contemporani stăteau în aceeași bibliotecă, savurând mirosul de ceai de matcha, dar și pe cel parfumat de iasomie. Mese cochete și scaune capitonate, dar și locuri special amenajate lângă geam, cu perne și salteluțe confortabile.

Tot acest tablou de liniște și armonie era întrerupt din când în când de cuptorul care rumenea cei mai delicioși biscuiți: biscuiții cu fistic și matcha. Clienții intrau și priveau cum le prepar ceaiul matcha după tradiția japoneză cu uneltele numite chadogu. Telul din bambus se mișca ușor, iar praful de matcha era transformat în ceaiul servit de budiști încă din secolul IX-lea. Din spate, aburul filtrului pentru prepararea ceaiului turcesc parcă intra în competiție cu mișcările și sunetul telului meu.

Mă vedeam pe mine și pe Alexandra cum puneam triumfătoare firma luminoasă deasupra ceainăriei noastre literare: Oamenii fericiți citesc și beau ceai. Acest vis nu ar fi fost posibil dacă nu ne-am fi dus să vorbim despre afacerea noastră cu cei de la GGM Gastro care ne-au arătat că visele pot deveni realitate.

Atunci când visezi să-ți faci afacerea ta, tu la ce visezi? Cum ar arăta ea și de ce ai avea nevoie? De echipamente ai aflat de unde le poți achiziționa.

Articol scris pentru SuperBlog 2021.

Sursă foto: www.ggmgastro.ro, colaje realizate cu canva.com.