Cuprins
Despre cum am cunoscut-o pe Oana și ce mi-a transmis ea, am scris într-un articol despre experiența mea în SuperBlog. Atunci nu știam că este și recrutor, așa că imediat ce am aflat acest lucru, mi-am dorit de la ea un guest-post despre întrebări pe care ni le punem toți atunci când căutăm un job. Pe lângă jobul pe care-l are, Oana este deținătoarea trofeului SuperBlog de toamnă, pe care l-a câștigat prin articole în care a pus mult suflet și muncă pentru documentare. O poți vizita pe blogul ei inimadincuvinte.com.
M-a provocat Ana să dezvălui din secretele muncii de recrutor, povestind despre interviul de succes intre mit și realitate. E posibil să îi întrec toate așteptările privind rețeta perfectă mai ales că din start îmi asum ce zic, nu există un interviu de succes. Există un interviu de calibrare – calibrare de așteptări, de bani, de și între oameni, de orice numai de succes nu. Să le luăm pe rând.
Interviu de calibrare de așteptări
Angajatorul are așteptarea ca omul pe care îl angajează să intre în pâine cât mai curând, preferabil de mâine dacă se poate și să se potrivească culturii companiei. Viitorul angajat are așteptarea să fie învățat ce să facă, să aibă un traseu al carierei și al abilităților pe care le va dobândi. Unde se întâlnesc cele două așteptări? În interviu! Cum se poziționează una față de alta? Prin întrebări legate de competențe.
De exemplu: “povestește-mi despre o situație în care ai lucrat cu un coleg dificil, care a fost situația, de ce a fost dificil și cum ați rezolvat-o”. Este doar un exemplu din tehnica STAR pe care o aplicăm în interviuri – adică punem oamenii să vorbească din propria experiență, cu aspecte concrete legate de sarcini, dar mai ales de comportamente.
Interviu de calibrare financiară
Aici din păcate, dacă nu s-a făcut calibrarea încă de la telefon și sunt mulți recrutori care nu o fac, avem riscul să mergem până în etapa finală cu un candidat și apoi să îl respingem fix din acest motiv. Fiecare companie are un buget și pot exista diferențe uriașe chiar și pentru același rol între companii, de aceea e bine să îți calibrezi cerințele financiare în funcție de standardul tău de viață și chiar să dai un interval salarial (range).
Este un lucru dur pe care l-am învățat și eu cu greu și anume că nu se rezumă totul la cum te prezinți la interviu – adică o ținută decentă, o vânzare echilibrată a competențelor, o motivație puternică, ci uneori și destul de des contează acest aspect.
Interviu de calibrare de și între oameni
Oricât de mult încercăm să fim obiectivi, vă zic sincer nu există obiectivitate pură în procesul decizional al angajării. Cel mai obiectiv e când dai un test și omul respectiv l-a trecut sau nu. În interviu este și o calibrare emoțională, de chimie. Dacă am în față un recrutor de fel foarte hotărât, tenace și eu sunt o persoană mai lentă, mai introvertită, care își dorește jobul dar nu reușește prin cuvinte, prin entuziasm să demonstreze acelui recrutor că este motivat, vă zic din start că acel candidat nu va trece.
Un interviu este și un schimb energetic, nu doar de experiență, și subiectivitatea își are locul, deși punem întrebări din cât mai multe unghiuri pentru a valida impresiile pe care ni le facem.
Calibrăm așteptări, bani, ne calibrăm între noi. Ce urmează?
Calibrarea propriei persoane
Te duci la interviu cu așteptări cât China și vii acasă cu ele cât Romania :). Nu e ușor ca după un job description, adică un anunț de angajare foarte pompos, plin de responsabilități, să descoperi la interviu că lucrurile stăteau mult mai simplu, sarcinile puteau fi rezumate în câteva fraze simple și totuși ai bătut drumul, ți-ai luat un bagaj emoțional greu și acum ești atât de demotivat și trist. La fel cum nici angajatorului nu îi e ușor să aibă în față un CV perfect și la interviu să descopere o persoană neîncrezătoare în propriile competențe, motivată doar de bani și foarte puțin documentată despre companie.
Ca atare, pentru un interviu de calibrare cât mai bun, recomand candidaților:
- să specifice chiar din discuția telefonică așteptările financiare dacă sunt întrebați;
- să fie autentici la interviu fără să încerce să își supraliciteze calitățile, competențele;
- să se gândească cu adevărat de ce este motivat să lucreze în firma respectivă și cum îi va ajuta firma în parcursul lor profesional pe termen lung;
- să aibă o ținută decentă și care să respecte normele de bun simț.
În încheiere vă zic să aveți succes în interviul de calibrare și jobul obținut să fie fix ce v-a fost descris, fix ce ați visat!
Sursă foto: Pinterest, unsplash.
Foarte util articolul, am mai învățat câteva chestii. Pe altele le știam, la facultate am avut un curs de comunicare, iar una dintre primele lecții asta a fost: cum să ne prezentăm la interviu (și chiar am făcut asta de două ori, dacă mă gândesc bine, căci am avut și comunicare în limba engleză și în limba franceza 😅). Nu știu de ce nu se practică peste tot acest lucru, am prietene care sunt îngrozite de perspectiva de a merge la un interviu. Cred că data viitoare le voi arăta articolul acesta 😁
Mulțumim pentru sfaturi. Sunt de acord cu așteptările de ambele părți.
Nu-mi place subiectivitatea asta, sincer. Știu mulți oameni emotivi și cu competențe și aptitudini și le cade greu să treacă un interviu.
O dată am aplicat la un job și mi-a plăcut că ne-a dat un test să vadă cât de rapizi suntem pe calculator. L-am picat pe merit, au fost alții mai rapizi ca mine.