Cum mi-am curățat și vindecat mintea | Igiena mentală (Guest post – Denisa-Maria Grigoras)

Denisa, pe lângă faptul că este un superblogger foarte talentat, este și un medic în devenire. Este frumoasă și deșteaptă, pentru că o femeie frumoasă și doar atât, nu este prea atractivă. Pe lângă faptul că m-a cucerit prin articolele despre Turcia, m-a cucerit și prin jovialitatea ei. O găsiți și pe blogul ei denisagrigoras.ro. Vă las să citiți provocarea pe care i-am lansat-o!

Trebuie să recunosc, m-am speriat puțin când Ana Maria m-a invitat să-i fiu alături pe blog cu un guest post, și nu orice fel de guest post, ci unul despre igiena mentală. Inițial am zis pfuu, simplu ca bună ziua, însă apoi, adunându-se și cu presiunea de la facultate, am văzut această temă ca pe una grea, deși partea de neuro (oricare ar fi ea: neurochirurgie, neuropsihiatrică etc) e una dintre preferatele mele.

Când mă gândesc la igiena mentală nu mă refer doar la bullshitul care îmi intră zilnic în cap, ci și la ăla care iese de acolo. Dacă iei la rând cărțile de specialitate vei vedea că primești înapoi o parte dintre lucrurile cu care alegi să îți hrănești mintea. Așa că, dacă vrem să nu o luăm razna, de-a binelea, într-o zi, trebuie să luăm o pauză de la tot și să ne întrebăm dacă mintea noastră are o viață sănătoasă.

Mai jos o să vă spun ce pași am parcurs eu pentru a avea o minte liberă, sănătoasă, chiar dacă de corp nu am atât de mare grijă. Știți și voi cum e – un fast food azi, puțină poluare în plus mâine…

Însă mintea e cel mai important lucru pe care vreau să îl protejez. În ultimii trei ani am făcut multe schimbări în viața mea care m-au ajutat să fac o igienizare mentală completă.

Am fost la psiholog

Da. A fost un pas imens și o schimbare majoră. În loc de 15-20 de ședințe, am completat o anexă la contract și am mers săptămânal, timp de un an și jumătate. Mi-am rezolvat problemele pentru care m-am dus, iar pe lângă ele, și cu ajutorul hipnozei, am rezolvat niște probleme pe care nici nu știam că le am. Acestea aveau niște triggeri în copilărie, pe care psihoterapeuta i-a găsit, i-a ameliorat și m-a ajutat să-mi îmbunătățesc psihicul.

Bineînțeles, e un serviciu costisitor, însă măcar ocazional, dacă găsești o persoană cu care să rezonezi, e bine să mergi și să-ți lași grijile și pe mâna altcuiva.

Am schimbat muzica pe care o ascult

Trebuie să recunosc faptul că asta n-a fost deloc o decizie ușor de luat, mai ales pentru că și eu am cântat 11 ani de zile. Practic, muzica face parte din mine. Ascult cam toate tipurile de muzică, încerc să-mi întind antenele până prin anii 70, însă, atunci când învăț cel puțin, am schimbat radical totul. Singurele momente în care mai ascult muzica mea sunt cele în care îmi bag căștile în urechi și mă zbânțui prin casă, ori când sunt la volan.

În rest, optez pentru colaje cu sunete luate din natură și cu muzică clasică de pe YouTube. Ca să adorm, am un colaj cu furtună tropicală, pentru că mi-am găsit liniștea în sunetul ploilor.

Mi-am impus niște principii de bază

Pentru această parte am avut nevoie tot de puțin ajutor din partea psihologului. Astfel, am descoperit la terapie faptul că eu ofer toată mâna, încă dinainte de a mi se cere un deget, iar apoi rămân cu prea multe lipsuri pentru mine.

M-am înrăit. Nu la modul agresiv, ci la modul mental. Am devenit egoistă, ca să-mi fie mie bine. Am început să-mi protejez mintea de oamenii toxici din jur care nu vor să ajungă acolo decât ca să îmi ia toată energia.

Prefer ca oamenii să mă perceapă ca pe o ipocrită. Am învățat să citesc foarte bine și ușor oamenii, chiar și în spatele măștilor chirurgicale și prefer să îi ajut să mă vadă crescută în puf, decât să mă transforme într-un ghemotoc de întuneric, negativist și scurs de energie.

Am început să meditez

Nu pot spune că o fac într-un mod conștient. Nu-mi întind covorașul de yoga la 4 după masă zilnic, cu lumânărele și bețișoare parfumate în decor. Ci încerc să meditez câte 5-10 minute înainte de a mă apuca să fac un lucru, fie el gătit sau scris un articol.

De asemenea, cred că viața este o pânză de păianjen. De câțiva ani încoace merg pe acest principiu. Întotdeauna atunci când își țese pânza, păianjenul pleacă dintr-un punct și se întoarce tot în el. Deci, dacă arunc gânduri pozitive în Univers, Universul, Divinitatea, oricum îi spun, o să mi le dea înapoi. E un compromis făcut pe perioadă nedeterminată, așa că las mereu Universul să mă surprindă.

Îmi țin mereu mintea ocupată, dar înlăturând overthinking-ul

Da, mereu am ceva în minte. De la lucruri banale, cum ar fi ce să mănânc azi, ori dacă omleta mea trebuie să aibă și legume nu doar carne în ea, până la proiecte și lucrări care să-mi aducă în 20-30 de ani un premiu Nobel pentru Medicină.

Nu exagerez niciodată în gândire. Nu-mi mai dau filme și nici nu mă mai complic să arhi-gândesc o situație. Dacă simt că mă paște overthinking-ul, imediat îmi impun ceva complicat, care-mi necesită toată atenția, cum ar fi desenarea unei mandale, un simulator de operații, board games-uri sau jocuri de atenție.

Vorbesc mereu cu mine

Sunt cel mai bun profesor al meu. Și cel mai mare critic deopotrivă. E normal și firesc să vorbesc cu mine, cred că avem cu toții cel puțin un minut pe zi un monolog interior. Încerc să nu fiu dură cu mine chiar dacă mă critic într-o situație. Exact ca la pisici: nu ridic tonul, pentru că automat n-o să se schimbe nimic. Din contră, o să rămână cearta în subconștient și, în miez de noapte, o să mă roadă chestia aia, fără să știu cu adevărat de ce mintea mi-o ia razna.

Citesc cărți de dezvoltare personală

Atenție, doar le citesc. Nu concep ideea de a veni un nene sau o tanti să-mi dea mie sfaturi într-o carte despre cum să-mi schimb radical viața. Personal, nu cred că se poate. Însă încerc să adaptez unele lucruri personalității mele.

Am ajuns la concluzia asta pentru că o bună perioadă am încercat să mă iau după unele principii din astfel de cărți. N-a funcționat nimic. În schimb, pentru meseria pe care mi-am ales-o, citesc multe cărți care să mă ajute să am o comunicare eficientă cu pacienții mei, cu cei mici sau cu aparținătorii acestora.

Nu spun că ce v-am scris aici o să se aplice și în cazul vostru. Pe mine m-au ajutat, însă, cum spuneam mai sus, fiecare are ceva unic în el. Nu vă cer să le încercați cu forța, ci pur și simplu să selectați ceva care vi s-ar potrivi vouă. Mintea are nevoie de toată atenția noastră.

Pentru că, științific vorbind, orice gând care ajunge în subconștient, poate fi transformat în realitate.

Aveți grijă de voi și de toți cei dragi!

Sursă foto: Pinterest.