Critica constructivă și critica distructivă
Critica constructivă și critica distructivă

Critica constructivă și critica distructivă

M-am hotărât să scriu acest articol pentru că nu mai suport răutatea, critica. Nu știu dacă această perioadă de pandemie ne-a făcut mai răi sau faptul că ne petrecem mai mult pe social media ne poate influența atât de mult modul cum vorbim, cum scriem, cum atacăm. De ce atâta răutate? Din frustrare? Vrem să arătam cine suntem sau vrem să ieșim în evidență cu ceva?

Îți spun un secret: criticăm ceea ce avem în noi, însă vedem la alții. Pentru că, dacă nu am ști cum arată acest “urât”, nu l-am critica. Atunci când în interiorul tău este numai bine și frumos, nu poți lăsa critica să-și facă locul. Tu cu tine nu ești bine! Atunci încearcă să te echilibrezi și să nu-ți mai arunci veninul în stânga și dreapta.

“Persoanele care critică au cel mai ridicat nivel de critică rezervat pentru ele însele.”

Marisa Peer

Cărți nule sau păreri nule

Acest articol vine și după ce persoane, mult prea frustrate de viața pe care o au, o viață plictisitoare cred eu, își permit să spună despre o carte, despre munca unei persoane, că este zero. Vine după ce oameni care o citesc pe Irina Binder spun despre romanele ei că sunt copiate după E. L. James. În afară de Fifty Shades of Grey eu una nu am citit nimic de această autoare, așa că nu știu dacă se referă la aceste volume aceste persoane, însă Fluturi nu mi se pare că ar avea ceva în comun cu ele. Ce-ți dă ție dreptul să arunci cu acele cuvinte urâte? Ai vreo facultate de specialitate? Ești vreun critic literar contemporan nedescoperit și vrei să-ți faci reclamă iscând un scandal? Eu zic să-ți păstrezi părerile despre aceste volume pentru tine! Sunt persoane care renunță să mai citească o carte, doar pentru că văd astfel de comentarii.

Dar tu, stimată/stimabile, câte cărți ai scris? Câți bani ai investit în apariția volumelor tale și în imaginea ta? Atunci când îți adaugi la profil o poză cu filtru nu înseamnă că ai investit în niște produse cosmetice de calitate. Înseamnă că ești un hoț, un hoț care le fură altora dreptul de a-l vedea cum este în realitate. Cunosc multe cazuri de persoane care și-au dat întâlnire cu fete și băieți din social media, și surpriză: nu arătau la fel. Înainte de a critica pe cineva, schimbă-ți poza de profil “foarte filtrată”!

Cine suntem noi să criticăm?

Să distrugem visele altora, cărțile, viețile, sufletele? În afară de cărțile “gen Sandra Brown” ai mai citit ceva? Nu vreau să critic cărțile acestei autoare pe care mama le citea, însă aveam și alte titluri importante în bibliotecă în afară de acestea. Citea mama și Invitație la vals, o carte care dacă ar fi fost publicată într-o altă țară ar fi fost un bestseller, și multe alte titluri pe care le-am studiat și eu la școală, și în facultate. Dar tu, cea care stai cel puțin 8 ore pe Facebook și citești o carte de acest gen o dată pe lună, cum îți permiți să spui despre o carte că este așa sau altfel? Uneori îți dai părerea deși nu ți-o cere nimeni, vrei să te arăți și tu interesantă. Ești mult prea plictisită de viața pe care ți-o oferă soțul tău acasă sau jobul îți permite să stai online mereu.

Acești autori români, pe care tu îi blamezi și îți dai cu părerea despre ei, sunt foarte apreciați peste hotare, tot de români de-ai noștri. De acele persoane care vor să mențină legătură cu țara lor, cei care sunt mai prezenți decât poți fi tu vreodată. Plătesc sume mari pentru transportul cărților preferate peste hotare. Iar tu care ai citit o carte, și pe aceea printre rânduri, îi anulezi munca de un an, de doi, sau de toată viața. Nu-ți convine cartea, perfect. Returneaz-o de unde ai cumpărat-o! Așa vor vedea și ei că autorul nu este apreciat, și cărțile lui ar trebui să abordeze un alt subiect. Nu-l critica public! El vede, citește, și uneori când are o zi mai proastă primește acest “venin” pe care tu îl trimiți spre munca lui. Poate renunță la un proiect, poate avea o depresie, poate renunță la visul lui de a-și vedea cartea publicată.

Citeam într-o carte, pentru că aceste cărți de dezvoltare personală și-au făcut loc în număr însemnat în recenziile mele, că înainte de a lansa niște vorbe ar trebui să-ți pui niște întrebări: Ce vreau să transmit este valoros? Folosește cuiva? Aș putea răni pe cineva prin ceea ce spun? Atunci nu ai mai da drumul acelor lucruri de care nimeni nu are nevoie. De vorbe urâte este bună toată lumea, de lucruri frumoase ducem lipsă.

Nu există critică constructivă

Connie Larkins, adeptă a educației ontologice, care a publicat și cărți, dar pe care o poți accesa gratis și pe YouTube dacă ți se pare “că plătești prea mult munca ei”, spune ceva foarte interesant: “NU EXISTĂ CRITICĂ CONSTRUCTIVĂ, CI DOAR CRITICĂ!”. Oamenii sunt criticați pentru că nu fac bine un lucru, acea “critică constructivă” are efecte devastatoare în sufletul lor. Încearcă să pui altfel problema. Spune-i că tu ești cel care vede lucrurile diferit și că ai vrea să-i arăți viziunea ta. Nu-i “schilodi sufletul”! Cunosc atâtea persoane frumoase sufletește, rănite de părinții lor, de prietenii lor, de șefii lor.

Te-ai întrebat vreodată ce se întâmplă când rostești ceva urât? Acel gând are în primul rând efect negativ asupra ta, acel gând va declanșa în tine mult mai multe gânduri rele și karma, cea care îți trimite după cum gândești, te va “răsplăti cândva”. Nu știu dacă tu crezi în reîncarnare, însă karma va avea efect asupra ta mult timp, multe vieți de acum încolo. În cultul creștin-ortodox se spune că păcatul se moștenește până la a șaptea generație, așa că te las să-ți alegi ce vrei din cele două.

Vorbele tale nu fac decât să aducă înjosirea ființei umane, umilirea ei. Pentru asta ți se va da ceva în schimb. Gândurile și vorbele urâte declanșează boli autoimune în tine. Boli de care nimeni nu știe, dar acum te-am informat de unde vin: de la tine. Aceste boli de foarte multe ori nu au tratament.

Nimeni nu este perfect

Nu vreau să mă erijez în ființa perfectă și nici nu sunt, însă în comparație cu tine, postacul de ocazie, eu lucrez cu mine însămi. Investesc în cărți și cursuri de dezvoltare personală. Zilnic schimb ce este rău și urât la mine. Și pentru asta o să-ți dau un exemplu concret.

Am primit mesaj de la un scriitor care îmi cerea să fac o recenzie pentru cartea lui. Ca blogger de carte ai și unele beneficii, în funcție de cât de sus sunt cărțile cărora tu le-ai făcut recenzie, cât te cunoaște lumea, și ți se trimit cărți gratis. Așa că acest autor mi-a propus o colaborare. Să-mi trimită o carte și să-i fac recenzie. M-am uitat pe Libris și pe Elefant, pentru că așa îmi dau seama dacă acea carte are parte și de distribuție. Inițial nu mi-a plăcut coperta. Da, am judecat o carte după copertă. Nu știu cine hotărăște să pună aceste coperți, pentru că uneori nu este foarte inspirat și nici nu transmite prea multe. Mie una mi se pare important și acest aspect. Voiam să refuz. Am deja multe proiecte, pentru că atunci când faci blogging de calitate, cum vreau să cred că fac eu, încerc să “mă dau peste cap” și să fac lucruri cât mai interesante. Apoi “mi-a fost trimis” un gând: Cine ești tu să critici această carte? Cine ești tu să-ți dai cu părerea despre munca acestui om? A fost ca o palmă.

Când un autor trimite o carte necunoscută spre recenzie, o face pentru că de cele mai multe ori editura respectivă nu-l promovează. I-a luat banii pentru publicare și de acum încolo este pe cont propriu. Însă vânzarea din propria promovare se duce tot spre editură, iar ea îi va trimite banii “de o pizza și de un suc” să citez o altă autoare, cândva. Într-un viitor în care nici măcar aceste două alimente nu ți le vei mai lua din acei bani.

Tăcerea e ca mierea!

Deci, cine eram eu să refuz acest om? Să distrug visul lui și cartea să ajungă, poate, la inima unui cititor de-al blogului meu. Poate un astfel de autor sau autoare nu se poate exprima altfel decât prin scris. Vrea să-și transmită emoțiile și consideră că are dreptul să-și dea părerea pertinentă despre ceva. Democrația a fost foarte greșit înțeleasă în România. Nu poți zice ce vrei tu, când vrei tu! Citește cartea de educație civică din generală. Poți face ceva atâta timp cât nu afectează dreptul și libertățile celuilalt. Nu am căutat strict definiția, ci asta am reținut eu de acum… mai mult de 20 de ani. Așa că, dacă nu ai nimic interesant de zis, taci! Așa cum zice bunica mea: “Tăcerea e ca mierea!”.

Cât despre cartea acestui autor, am primit-o cu drag. Faptul că el m-a ales, înseamnă că mi-a dat și el o șansă mie. A crezut că mă pricep să transmit mesajul pe care el nu reușește să-l transmită tuturor cititorilor lui. Îi mulțumesc și îmi cer scuze pentru gândurile mele! M-a găsit într-un moment de slăbiciune, un moment în care aveam ceva important de făcut la serviciu, pentru că viața de blogger nu-mi oferă încă stabilitatea unui serviciu plătit. Când va veni momentul mă voi dedica trup și suflet celor două bloguri: dusacucartea.ro si ladyinblack.ro. Până atunci voi continua să evoluez, să lucrez cu mine și cu demonii mei.

P.S. Am un roman la care am muncit mai mult de doi ani, terminat de aproape un an, însă nu găsesc curajul de a-l publica. Încă nu vreau să-ți dau ție dreptul, postacul de serviciu, să-ți arunci “veninul” peste munca și sufletul meu. Poate aștept să se schimbe ceva, poate aștept să mă schimb eu. O să încep să postez fragmente din el, poate așa îmi voi face curaj să-i dau lumina de care are nevoie.

Acest articol se adresează acelor persoane care-și dau cu părerea în orice situație, fie că au idee despre ce este vorba, fie că vor să iasă doar în evidență.

Părerile oamenilor sunt cele mai ieftine lucruri din lume!

Share acestui articol pentru o lume mai bună!

11 Comments

  1. Uite cata dreptate se ascunde in aceasta afirmatie: „Atunci când în interiorul tău este numai bine și frumos, nu poți lăsa critica să-și facă locul. Tu cu tine nu ești bine!” Prin ea ai surprins TOTUL!
    Cand te vei simti pregatita sa il publici… va trebui sa te pregatesi pentru orice fel de reactie. Dar important este sa tii minte ca nu are de ce sa te afecteze parerea altora. E mai usor sa arunci cu pietre atunci cand tu insuti nu esti bun de nimic. Invidia este mare. Invidia naste critica. Noi cand aruncam cu noroi, aruncam de fapt in oglinda noastra. Asa ca nu este despre tine!
    Felicitari pentru ca scrii! O faci minunat… asa ca mergi inainte cu fruntea sus si nu te uita la ce au altii de spus!

  2. Pingback: Interviu cu Mira autoarea cărții Menage | Partea a II- a - Dusa cu cartea

  3. Știi ce-mi pare rău că această critică e un soi de sport național? Unii refuză să vadă bârna din nasul lor, dar, oh, paiul din ochiul altuia e sublim de atractiv! Mai ales când e vorba de cărți. Și eu refuz colaborări atunci când o carte nu mă atrage, nu neapărat în cazul cărților mai puțin promovate, nu e vina autorilor 🙁 ci pur și simplu nu mă atrag. Dar, mai sunt și cărți pe care le refuz din pricina autorilor care imediat ce primesc o recenzie negativă fac albie de porci toată blogosfera livrească (și sunt persoane care fac asta frecvent, mereu aceleași). Da, nici criticile nu sunt bune, dar nici atitudinile de genul. Oricum, chestiile astea mie îmi spun mai mult despre cel ce critică decât despre ținta acelor vorbe…

    1. Da, trebuie sa raspunzi elegant unei critici. Nu cred ca trebuie sa te cobori la nivelul unui “postac de serviciu”, insa nici nu trebuie sa incurajezi astfel de abordari. Cred ca toti trebuie sa stabilim niste limite si doar vorbind despre ele, poate, vom ajunge sa le diminuam.

  4. Pingback: Ce Am învățat Despre Mine Din Blogging? - Lady In Black

  5. Pingback: Motivația - Lady In Black

  6. Pingback: Minimizarea Suferinței - Lady In Black 2021

  7. Pingback: Mindset | Carol S. Dweck – Dusă cu cartea 2021

  8. Pingback: Interviu cu Mira autoarea cărții Menage | Partea a II- a - Dusa cu cartea 2021

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

<p>Drepturi de autor!</p>