Călătorind prin… Iordania
Călătorind prin… Iordania

Călătorind prin… Iordania

Prima dată când am vizitat Iordania a fost în noiembrie 2017, apoi am revenit în vara anului 2018. Am vizitat niște prieteni dragi, și având în vedere că am călătorit singură am avut parte de niște peripeții la aeroport. Trecând peste acest incident, a fost o călătorie frumoasă care a durat 3 zile. Am vizitat câteva locuri și am luat contact cu mâncarea și cultura arabă. Să începem cu începutul.

Avion către Iordania

Având în vedere regulile din timpul pandemiei cu siguranță condițiile și ruta nu mai sunt aceleași, și nici ora. Am decolat din București la 21.35, am avut escală în Turcia 1h 30 și am ajuns în Amman la 3.35 a.m. Am călătorit cu Turkish Airlines și am rămas impresionată de serviciile acestei linii aeriene. Am avut bagajul de cală și cel de mână inclus în preț. Am călătorit la clasa a doua, însă fiecare pasager poate asculta muzică sau viziona filme pe durata zborului sau poți citi reviste. Ți se servește și micul dejun, aș spune copios, așa cum obișnuiesc turcii, dar și cafea, ceai, suc, apa. Stewardesele sunt foarte amabile și mereu cu zâmbetul pe buze.

Recunosc că a fost prima dată când am zburat cu avionul și a fost foarte bine. Am admirat peisajul de sus și mi-a plăcut foarte mult. Am fost singură, așa că a fost și mai palpitant. Mi-a fost puțin teamă cu escala din Turcia, dar se pare că adrenalina și-a spus cuvântul și m-am descurcat foarte bine. Când am ajuns în Amman, Iordania, era ora 3.35 a.m. Au același fus orar ca și noi, așa că nu-ți va fi dat peste cap somnul. Nu am reușit să văd foarte mult din peisaj pentru că era noapte și ceață, însă a doua zi am avut parte de vreme frumoasă și soare.

Peripeții în Queen Alia International Airport

Înainte să încep cu partea bună. De când am aterizat și am intrat pe culoarul din aeroport am avut wi-fi foarte bun. Nu am avut nevoie de parolă, date introduse ca la cel din Turcia, iar conexiunea a fost bună. Nu aveai nevoie de viză, am plătit 40 de dinari, în jur de 46 de euro, la o casierie din aeroport.

Toate bune și frumoase până când am prezentat pașaportul. A început interogatoriul de către poliția de acolo: Scopul și durata călătoriei? cum este gluma aceea. Le-am explicat că o să stau la prietenii mei de acolo, deoarece am stat atât la prietenii mei cât și la hotel. Am dat locația, numărul de telefon al prietenilor mei de acolo, mi-au luat și pașaportul, însă nu a fost suficient. Pe de o parte este bine că preîntâmpină cazuri neplăcute, răpiri și alte cele, însă pentru mine a fost o sperietură zdravănă.

Mă gândeam că mă vor trimite înapoi fără să apuc să vizitez țara. M-au văzut singură și au vrut să se asigure că nu este nimic dubios în această vizită, deși a fost interogat și alt băiat pe lângă mine care a fost și el în regulă până la urmă. L-au sunat pe unul din prietenii mei și l-au interogat și pe el, apoi s-au liniștit apele. A fost o experiență neplăcută și am citit că astfel de incidente se întâmplă frecvent pe acest aeroport. Păcat de primire, îți lasă un gust amar.

Vreme frumoasă și trafic de București

Deși era noiembrie temperaturile au fost destul de generoase și nu am întâmpinat probleme. Mi s-a părut foarte aglomerat. Amman are o populație de 4 milioane de locuitori, conform Wikipedia. Poate faptul că era și weekend a influențat mult.

Ceea ce te surprinde neplăcut când pătrunzi pe străzile din Amman este lipsa coșurilor de gunoi. A trebuit să fac o pungă să arunc resturile de hârtie sau peturi, și să nu procedez ca ceilalți și să arunc pe jos. Asta nu mi-a plăcut. Nu avem nici noi în București nu știu ce curățenie, însă acolo este mult mai multă mizerie și chiar dacă vrei să arunci la un coș de gunoi, nu prea există. Traficul este cam haotic, simțindu-se lipsa trecerilor de pietoni și mașinile care nu respectă viteza și normele de circulație, ca în București.

În prima zi am vizitat doar orașul și am mers într-un mall, Mecca Mall. Cred că lor le place mult mai mult să meargă în mall-uri ca nouă, pentru că sunt foarte aglomerate. Ce mi-a plăcut foarte mult aici a fost un suc special de avocado, foarte frumos ornat cu fructe și caju. Dacă pe străzi curățenia nu este desăvârșită, în locurile în care se ia masa este foarte curat și ți se dau geluri sau șervetele dezinfectante dacă nu vrei să mergi la baie să te speli.

Sunt foarte ospitalieri și drăguți, mai ales când te văd că ești străin. Când le spuneam că sunt din România, au fost destui care să știe despre Hagi, Nadia și chiar Simona Halep. Să nu mai spun că sunt foarte mari cumpărători de carne de miel românesc. Mulți iordanieni vin și fac Facultatea de Medicină în România, așa că ne cunosc destul de bine.

Mâncarea – fericirea papilelor gustative

Nu știu dacă vouă vă place orezul, însă în Iordania am mâncat cel mai bun orez. Nu a fost un restaurant prea faimos, ci un fel de mic fast-food în care puteai lua și masa, undeva aproape de Universitatea din Iordania. Vă dați seama că nu aș putea numi locul, însă vă dau doar un mic reper. O farfurie platou din care puteau mânca foarte bine două persoane, cu jumătate de pui rotisat, iar la orez primești iaurt și un sos iute care te revigorează. Bineînțeles că nu am putut mânca prea mult, însă orezul l-am mâncat aproape pe tot și cu aripioara puiului bine rumenit.

Am mâncat și shaorma, care sincer nu m-a impresionat. A noastră este mult mai bună, ceea ce și ei observă când călătoresc . Tăiată rondele și cu o porție generoasă de cartofi. Pentru că eram foarte obosită le-am mâncat la hotel în pat.

Hotel Ayass

Eu am stat la acest hotel de 4 stele și m-am simțit foarte bine. Camerele sunt mari și curate, iar micul dejun este spectaculos. Bineînțeles că am plecat și cu un mic suvenir, pentru care îmi era tare frică să nu mă vadă pe camere. O amintire, așa cum au râs prietenii mei de mine. O lalea foarte frumoasă, aproape naturală. Am observat că florile artificiale din Iordania arată foarte natural. Am căutat să-mi cumpăr acel model de lalele, însă nu am găsit. Ori sunt făcute acolo, ori le cumpără din altă parte pentru că nu sunt Made în China ca ale noastre.

Templul Jerash

Aici a fost foarte amuzant, pentru că prietenii mei știau că era intrarea liberă, însă între timp s-a făcut “cu bilet” special pentru iordanieni și pentru străini. Înainte de a se întâmpla acel atac din 2019, unde au fost răniți 4 turiști, era plin de poliție. De fapt, ceea ce te frapează în Amman este că peste tot este plin de poliție, armată. Te simți în siguranță, însă în același timp te intimidează această descindere de forțe pe străzi și în locurile de vizitat. Bineînțeles că au văzut că nu sunt de acolo și prietenii mei au fost interogați asupra originii mele. Este destul de greu “să fii sub acoperire” din moment ce pielea mea era mult mai albă ca a celorlalți.

  • Templul Jerash (2)
  • Templul Jerash (2)
  • Templul Jerash (2)
  • Templul Jerash (2)
  • Templul Jerash (2)
  • Templul Jerash (2)
  • Templul Jerash (2)
  • Templul Jerash (2)
  • Templul Jerash (2)
  • Templul Jerash (2)
  • Templul Jerash (2)
  • Templul Jerash (2)
  • Templul Jerash (2)
  • Templul Jerash (2)
  • Templul Jerash (2)
  • Templul Jerash (2)
  • Templul Jerash (2)
  • Templul Jerash (2)
  • Templul Jerash (2)
  • Templul Jerash (2)
  • Templul Jerash (2)
  • Calatorind-prin-iordania
  • Templul Jerash (2)
  • Templul Jerash (2)
  • Templul Jerash (2)
  • Templul Jerash 4 1
  • Templul Jerash (2)
  • Templul Jerash (2)
  • Templul Jerash 3 1

Iubesc femeile cu pielea albă, probabil că cea arămie este obișnuită la ei. Și cât stăm la bronzat la mare să căpătăm acea nuanță, și fetele de acolo ne invidiază pe noi cele albe! Nu am avut un ghid și nici nu aveam nevoie. M-am bucurat de siturile arheologice, de coloane, de tot peisajul. Ba chiar am găsit localnici care să ne spună tot felul de povești miraculoase despre coloane. Am avut parte și de o cântare autentică.

Nu am plecat cu mâna goală, ci cu magneți pentru frigider și o “basma” specifică zonei cu alb și roșu. Îmi este foarte dragă și am avut multe momente când mi-a dat încredere și mi-a ținut de cald. Îmi aduce aminte de Iordania și de lucrurile frumoase de acolo.

Amfiteatrul Roman

Aici am poposit seara, după ce am băut un suc din trestie de zahăr. Peisajul de seară este mult mai frumos decât cel din timpul zilei. Aici sunt coșuri de gunoi, unul lângă altul. Păcat că nu sunt și în alte locuri. Era închis pentru că se terminase programul de vizită, însă poți merge destul de aproape pentru pozele la coloane și să vezi amfiteatrul.

  • Amfiteatrul Roman
  • Amfiteatrul Roman
  • Amfiteatrul Roman
  • Amfiteatrul Roman
  • Amfiteatrul Roman

Mâncare și iar mâncare

Nu sunt o gurmandă, însă chiar nu te poți abține la mâncarea aceea proaspătă și bine făcută. Am “ciugulit” din toate spre surprinderea prietenilor mei care râdeau că “ciugulesc ca o păsărică”. Se mănâncă bine atât acasă cât și în oraș. Despre mâncarea făcută de “omi” – mama prietenilor mei, și prin adopție și a mea, o să revin într-un alt articol. Am mers la un restaurant care avea două încăperi. M-am întrebat: de ce două? Simplu, bărbații singuri mănâncă separat de familiile cu copii, sau de femei. Asta îi face pe cei necăsătoriți să se simtă “izolați” de societate. Am înțeles că în mai toate țările arabe este la fel.

Ceea ce m-a impresionat aici, și din păcate nu am făcut poze, a fost un ceai special. Un ceai despre care doar bucătarul știa secretul, pentru că am întrebat dacă putem cumpără acel amestec, însă chiar și așa, nu cred că ar fi avut savoarea aceluia – Ceai special cu frunze de mentă verde.

Să vă povestesc despre mâncare. Pai, am avut mezze – aperitivul – din care eu aproape m-am săturat, care a constat în mai multe salate delicioase, servite pe lipie caldă și mix de carne: mici cum le spunem noi, costițe suculente de miel și un mușchiuleț foarte bine făcut. Toate au fost din carne de miel. Am încercat să găsesc această atmosferă și savoare într-un restaurant libanez foarte mult lăudat în București, unde am găsit tacâmuri murdare și preparate din “grăsime de berbecuț”. O să scriu într-un articol viitor despre această experiență neplăcută. Restaurante care vor să pară “de acolo”, unde chelnerii români încearcă să aibă accent arăbesc, însă cine știe, cunoaște.

“Grădina botanică”

Am pus în ghilimele pentru că nu știu dacă este corect. Era un fel de parc, care seamănă cu o Grădină Botanică. Diferite specii de arbori și arbuști, o oază de verdeață pentru aceste locuri. Țin să vă spun că Amman este destul de verde în comparație cu orașele goale de vegetație de lângă Marea Moartă. Nu vă mai spun că înainte am poposit la un fel de patiserie de unde am luat niște “bărcuțe” cu brânză, carne și lipie cu zaatar pe care le-am mâncat stând pe iarbă. Un mic dejun arabo-românesc făcut ad-hoc. Cred că, dacă stăteam o săptămână, mă întorceam cu câteva kilograme în plus. Mărturisesc că mâncarea arăbească m-a cucerit iremediabil.

Să revenim la acest parc-grădină. Era foarte liber în comparație cu mall-urile supraaglomerate. A fost atât de frumos, vremea ne-a ajutat și i-am mulțumit lui Dumnezeu că a fost așa însorit. După ce m-am întors din Iordania, prietenii mei mi-au spus că au urmat câteva săptămâni de ploi. Acolo nu prea ninge, ba chiar ne invidiază când văd atâta zăpadă, iar noi îi invidiem pentru iernile blânde.

Călătorind prin… Iordania – O experiență de neuitat

Da, este o experiență pe care nu o voi uita, pe care nu vreau să o uit și care stă la loc de cinste în amintirile mele. M-am simțit ca acasă, poate că prietenii mei de acolo, arabi autentici, au reușit să mă facă să mă simt bine și să-mi facă toate plăcerile. Am fumat pentru prima dată narghilea și mi s-a părut o experiență interesantă. Nu sunt fumătoare și după câteva fumuri de narghilea de mentă și lămâie verde, m-am amețit destul de bine. Noroc cu un cappuccino gustos de la cafeneaua TcheTche care m-a trezit și m-a pregătit pentru zborul înapoi în țară.

Mulțumesc, Iordania!

14 Comments

  1. Pingback: Arsa de vie | Souad, Marie-Therese Cuny – Dusă cu cartea

    1. copperattitude

      Interesanta experienta ta in Iordania! Tot zic sa ajung si eu pt ca este destul de aproape de mine. Ceaiul de care spui pare sa fie marocan daca este facut cu menta verde. Si, intra-adevar bucataria din zona asta este delicioasa.
      Inspiratie si pentru alte articole!

        1. Fascinantă Iordania, iar povestirile tale nu fac decât să stârnească dorul de ducă. Deja salivez numai când răsfoiesc fotografiile. Să se mai liniștească un pic apele, să știm cum călătorim și o trec (din nou) pe lista scurtă.

          1. Da, și eu aștept să se liniștească apele. Voiam anul trecut să mergem în Egypt sau în Tunisia și am fost la un pas de a cumpără biletul. Țările arabe sunt foarte ofertante!
            Mulțumesc pentru impresii!

  2. Pingback: Ana Maria Haller: Mandria de a fi oltean - EmilCalinescu.EU

  3. Pingback: Interviu cu Mira, autoarea cărții Menage | Partea I - Dusa cu cartea

  4. Pingback: Cristale Vindecătoare - Lady In Black - Travel & Lifestyle

  5. Pingback: Dusă cu cartea... prin arome (Guest-post) | Almona călătorește

  6. Pingback: Copiii Războiului Din Siria

  7. Pingback: BUCĂTĂRIA 2021 - Când Designul Se Contopește Cu Funcționalul

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Drepturi de autor
%d bloggers like this: